Te plimbi pe plaja sufletului tău...Afară e soare ,dar lumina vine din interior.Totul e asa de frumos.E linişte.Simţi că esti pe drumul cel bun. Apoi...vine un val ce îţi deranjează tot nisipul.Nu mai eşti pe plajă ,eşti în adâncul mării. Simţi cum te îneci ,dai din mâini ,te sufoci. Dar la un moment dat te obişnuieşti cu senaţia...de asta îţi e cel mai frică. Te temi că nu vei mai da din mâini .Vezi mâini încercând să te readucă pe plajă , dar nu ajung la tine . Afară e tot soare ,dar în tine nu mai e lumină. Te temi ca mâinile să nu înceteze să te mai caute. Tu încă eşti acolo , dar undeva foarte adânc . Am nevoie să continuie să mă caute. NU VREAU SĂ MĂ ÎNEC !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu