Simte!

Avem atatea emotii ascunse in noi.Avem temeri,frici,bucurii,sperante...Suntem nerabdatori, entuziasmati sau ingandurati.Explodam de emotie.Dar uneori ne simtim goi de noi insine,ne simtim plictisiti si fara chef...abia golul acesta este o emotie de care sa ne temem.  Cand nu mai simti nimic,cand nu mai vrei sa lupti,cand nu iti mai pasa ,atunci trebuie sa incepi sa te temi.Nu te lasa invins de indiferente, nu te lasa sa cazi in abisul nepasarii.Da,stiu, uneori prin nepasare te aperi de suferinte ,dar vei realiza mai tarziu ca e mult mai mica durerea provocata de orice altceva decat aceea provenita din incapacitatea de a mai simtii.

Urmă

Viața merge mai departe .Viața nu te asteapta fiinca ai rămas in urmă.

Exact asa cum esti

Hey!Uita-te la tine ...esti asa bun frumos si curajos.Esti exacta asa cum trebuie sa fii.Unii oameni iti vor spune ca esti prost,altii ca nu eati atent,altii ca nu te pricepi la nimic ,dar stii ce...nu contează.Nu conteaza toate astea,nu conteaza ca nu esti perfect...conteaza doar ca esti TU.Dumnezru te-a creeat  ca sa fi cum vrei tu sa fii nu cum vor altii,nici macar El nu iti impune cum sa fii desi ar avea tot dreptul.Tu esti un om asa de minunat prin simplu fapt ca Dumnezru a ales sa te nasti ,El a crezut ca lumea are nevoie de Tine.Asa ca da,poate nu esti cel destept sau cel mai carismatic ,dar Dumnezeu te-a creeat pentru ca stie ca cineva are nevoie de tine exact asa cum esti.Te iubesc!

Reintregiti

Nu e ciudat cum oamenii devin parte din noi?E ca și cum tu esti ca un puzzel ,iar oamenii din jurul tău sunt bucățile ce te formează.Dacă un om pleacă din viața ta te simți incomplet. Poate uneori nu vedem ce e atât de special la un om.Poate uneori nu înțelegem de ce o persoana e atât de importanta pentru alta.Noi suntem importanti unii pentru altii pentru ca Dumnezeu ne-a creeat ca un tot.Suntem ca acelasi suflet despărțit in mai multe trupuri si doar împreună putem redevrnii întregi.

Orice drum duce la tine.

Oriunde ai pleca până la urmă te vei întoarce...la tine.Oricât ai încerca să fugi si oricât te-ai afunda în lucruri sau în peisaje sau în alți oameni până la urma ajungi tot la tine.Poți amână întâlnirea cu tine,dar niciodată nu poți sa o anulezi. Orice drump duce în final la Tine . (Asa că ar trebuii să devi o persoana mai bună pentru ca va trebuii sa te suporți  toată viața )

,,Bine"

Uneori oamenii pur și simplu...pleacă. Uneori e ciudat cum un om de care ai fost apropiat devine un strain. Tu iti amintesti cum vorbeati despre orice,cum stiai tot ce se intampla in viata lui ,iar acum sti dor că  e ,,bine". (Acel bine mascat pe care il spune orice om din obișnuință, fără sa se gandeasca macar daca e adevarat).
 ,,Bine" -un cuvânt ce nu spune nimic ,un cuvânt ce te tine la distanță.

O alta foie din jurnal (1)

In jurul nostru sunt multe ispite.Uneori suntem pacaliti de ele ,iar alteori ne lasam de buna voie ,, pacaliti".Uneori alegem greșit.Uneori ,,traind clipa"  distrugem viitorul ,iar uneori gandindu-ne la viitor uitam sa traim prezentul.Ai crede ca tot ce faci nu e bine,ai crede ca nu e cala sa rezovi situatia,ai crede ca oricât ai vrei tot nu vei putea sa infrangi răul . (Dar nu e asa).Uneori credem ca regulile sunt prea stricte ,ca ne tin de parte de ceea ce iubim ,dar adevarul e ca regulile nu fac altceva devat sa ne dea sansa sa invatam sa iubim ce trebuie ,sa învățăm sa iubim ceea ce ne face bine.

Ce faci?

Privesc în jur și văd cum unele iubiri se duc ,se sting ușor. De ce oamenii dupa o viață petrecută împreună ajung să nu se mai iubească? Poate la început s-au îndrăgostit de o iluzie ,poate că abia acum s-au cunoscut cu adevărat sau poate că s-au objnuiut cu iubirea si acum nu o mai văd importanta ,o văd ca pe ceva ce li se cuvine.Oare te poți  plictisii de ceva pentru care ai luptat cu toată fința ta ?Oare dacă ar fi fost iubire adevarata s-ar mai fi terminat?Când vezi toate astea în jurul tău, iar tu simți primi fluturi în stomac ,ce faci?Pretuiesti atat de mult aceste momente încât ai fi gata sa renunți la viitorul împreună pentru a păstra aceste momente curate în sufletul tău?Dacă e dragoste adevărată nu va pierii ,dar esti gata sa aflii dacă traiesti în vis sau realitate?Esti gata să afli adevarul chiar cu riscul de a murdarii cele mai frumoase trairi ale tale? Esti gata sa trăiești până la capăt pentru a afla adevatul ,dar cu posibilitatea de a fi distrus?Sau poate...mai traiesti doar o clipă de bucuri și apoi renunți la vitor pentru a pastra frumoasa amintire a persoanei iubite vie în tine ,cu riscul de ați fi dor și a rata ,până la urmă viața?  Ce faci?

Licurici

E atât de întuneric uneori.Apoi apare câte un licurici.Lumea cea din întuneric trebuie sa fie luminată de licurici.La început totul e negru ,dar apoi...iubirea aprinde licuricii.Unii se sting ,alții se aprind...Dar trebuie să conștientizăm ca lumea poste fi luminată doar de licurici.Iubirea vrea să te aprindă, așa că, strălucește micule licurici.Straluceste!

De ce să îți faci un blog ?

Blogul poate fi jurnalul tău. (Un jurnal de sentimente mai exact ).Când postezi pe blog ești doar tu și un ecran ,te simți însiguranta ,dar în același timp ști ca de partea cealaltă a ecranului e cineva care empatizeaza cu tine.
Uneori când dai sfaturi generale acele sfaturi nu sunt pentru cititori, sunt pentru tine.Adica vorbești cu tine însuți și în același timp vorbești si cu alti oameni (cu cititorii).Blogul reprezintă acea parte din sufletul tău care vrea sa iasă la iveală, dar care e totuși timidă și vrea să se ascundă în spatele unui ecran.
Blogul este construit  din mesajele pe care ai vrea să le spui din tot sufletul  lumii întregi ,atunci când ești intimidat și cuvintele nu au curajul sa iasă din gura ta (deși îți strigă  în cap ).

Cel mai frumos joc.

Îmi place jocul cuvintelor.Uneori mă tem că pierd acest joc ,că nu înțeleg regulile .Uneori mă străduiesc atât de tare să îl câștig încât pierd bucuria de a juca.Am greșit, jocul nu e facut pentru a fi câștigat, el e făcut pentru a aduce bucurie.

Nu știu dacă am câștigat această rundă, dar m-am bucurat de ea .

Despre nimic şi despre tot

         Uneori nu ştim despre ce să vorbim ,dar o facem.Să vorbeşti despre un subiect concret este uşor ,să vorbeşti când nu mai ai nimic de spus e mai greu.Uneori o pagină albă pote părea înspăimântătore ,te tot întrebi cu ce să o umplii .Astăzi nu ştiu despre ce vreu să scriu ,doar ştiu că vreau să vă scriu.
 Ştiu că îmi place să murdăresc acea pagină albă cu ale mele cuvinte ,imaginându-mi că undeva ,cândva un om o va citii şi va fi inspirat .Aş vrea ca ,cuvintele să călătorească în întreaga  lume ,iar apoi să se întoarcă cu zâmbete la mine.E frumos ca o parte din tine să fie în sufletul şi mintea altor persoane .

                               Cu drag,un călator clandestin ce s-a oprit în mintea ta .Mulţumesc că m-ai primit!

De unde atâta inspiraţie ?

Îmi place să scriu versuri ,dar mă întreb până când voi avea inspiraţie.Până când versurile o să îmi mai răsune  în cap?Apoi îmi amintesc....Îmi amintesc că inspiraşia este  în viaţă ,deci atâta timp cât trăiesc voi putea scrie. Uneori te întrebi ,,cum de pot face  eu asta ?'' ,dar apoi îţi amiteşti că izvorul vieţii ,izvorul inspiraţiei ,izvorul tău ,izvorul a tot ce e bun e nemuritor şi te linişteşti.Totul o să fie bine !

Lampioane

Şi visele pot zbura.
Înălţăm lampioane spre cer şi împreună cu ele înălţăm visele noastre.Focul încăleşte aeerul ca lampionul să poată zbura. Curajul,speranţa,ambiţia, încălzesc sufletul ca visul să se poată îndeplinii.